Vreau!

Dintr'o data..

Nu mai iubesc, nu mai vad, nu mai aud! Doar intreb : " El de unde a aparut?!" Si ce'i cu atata interes de sine?! Oare isi da seama ca imi intimideaza si cele mai ascunse simturi?!

Acum nu sunt nici mai mult nici mai putin decat un mecanism ruginit si sacadat, care 'si alege fiecare cuvant, cu teama.. Oricum, nu ar fi primul! Gandul asta imi este clar, exact ca fiecare dimineata in care ma trezesc.. Dar de ce sa nu fie o exceptie?! Cum si eu as putea fii una dintre cele mai dulci exceptii, una dintre acele curiozitati "mici" .. Remember?!

M'ai dat complet peste radacina! Pana si mie imi este greu sa ma recunosc.. Ce pretentii as avea de la tine sa ma cunosti asa cum sunt?! Si toata acea conversatie.. Tu nu ai invatat ca intotdeauna cuvintele neintelese ranesc mai mult decat cele definite?!

Si imi suna in cap un cuvant, ce sigur m'ar scapa din propria'mi tortura : nepasare..

De ce nu o mai simt ca alta data, pana in varful degetelor?!

Acum stiu ca nu am simtit nepasare din simplul motiv ca respiram un aer ce nu ma lasa indiferenta..

:-&

" Nimeni nu mai are timp sa vada ce e cu adevarat in jurul sau!

[..] am constatat ca trec zilnic prin acelasi loc, dar in fiecare zi vad cate ceva nou.. cCa si cum ar aparea peste noapte..
Oare asa ne schimbam si noi?! tot peste noapte?!

Am stat sa ma gandesc la anotimpuri.. la zilele care trec pur si simplu pe langa noi si nu facem absolut nimic.. Unde se duc toate?! Mi'ar placea sa am o cutiuta magica in care sa adun tot ce e mai de pret in lumea asta.- sanatatea, dragostea, si emotia trairii.. Pacat doar ca in momentul asta am incorporat in cutie doar spaima, nepasare si sictir fata de cei din jur.. Si ajunge doar ca o singura persoana sa o dea in bara fata de tine ca mai apoi sa iti pierzi increderea in toti ceilalti, cu toate ca stii ca nu'i corect fata de ei.. Dar fata de tine a fost corect??

Stau si ma intreb pana cand ne vom mai folosi unii de altii?! Pana cand ne vom secatui de puteri si de bun simt?! Bunul simt care se pare ca multora le lipseste.. Unde sunt gesturile alea marete despre care toti vorbiti?!
Totul pare atat de complicat, cand in realitate e atat de simplu.. S'ar duce o groaza de macinare a nervilor, daca oamenii chiar ar spune exact ce simt in momentul in care simt ceva.. fie ura, fie dragoste fie orice altceva..

Nu stiu pe cine incerc sa pacalesc aici.. nu exista nici iubire platonica, nici prietenie, pe viata nici nimic altceva..

nimeni nu stie ce isi doreste cu adevarat, nimeni nu stie ce anume are de oferit celorlalti.. Sau ce asteptari ar trebui sa aiba de la ceilalti.. In schimb toti, dar absolut toti, au pretentii.

Si ce e si mai ciudat, toti cred ca li se cuvine totul, dar nu fac nimic sa il merite.. "

------

Resemnarea e un proces patetic atunci cand se poate face ceva, dar cand cel mai bine e sa accepti situatia asa cum e, devine un act de demnitate dusa la extreme.Trucul sta in aplicarea ei, in felul cum o poti percepe la nevoie, cum sa nu o lasi sa devina lasitate.

Urma zilei de ieri a lasat un gust amar in viata mea, de parca tot ce a fost bun vreodata s'a transformat in otrava si s'a scurs in ziua de ieri.

Acum ma simt iar goala, pustie fara idee de directia in care ma indrept cu pasii lenti pe care ii fac in sila, descumpanita si dezamagita de problemele ce ma inconjora, de fiintele ce se invart in jurul meu.

Inca sunt pe punte, stiu asta, simt vantul care ma plesneste peste fata, dar nu pot sa vad urma de simtire, de spernata si tot astept sa se intample ceea ce trebuie, dar tarmul e departe si intarzie sa apara.

Nu ma voi resemna in cazul asta.. voi astepta pana se termina totul ca sa o pot lua de la capat.!

Traieste'ma..

Sa traiesti Onutule draga, si sa fii buna. Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita..

Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si'al doilea.. Al doilea.. de! Norocul si celelalte ''pere malaiete'', care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n'ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine'nfloreste si leaga rod, cand ti'ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea este o opera de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce'ai insirat si iar trebuie s'o iei de la inceput.

De aceea vezi asa de putini oameni fericiti.. Atati cati merita !

A, daca nu ne'am iubi pe noi asa fara de masura, daca n'am face atata caz de persoana noastra si daca ne'am dojeni de cate ori am mintit sau ne'am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne'am examina mai des si mai atent, am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor! Cine'i mai deschis la minte, trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad c'ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine'mi pare c'ai inceput sa te observi, sa'ti faci singura mustrari si sa'ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Onutule draga, cearta'te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai.

Fa'te mica, fa'te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: "Uitati'va la mine!"

Dar mai ales, as vrea sa scriu de'a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nicio fapta a carei amintire te'ar putea face vreodata sa rosesti!

Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata..

Te imbratiseaza cu drag,

Andor..