Nu stiu sa scriu frumos. Nu stiu ce inseamna acest "frumos". Nici daca as scrie in vis, tot n'as scrie frumos pentru ca visele mele sunt ca mine, chinuite, intoarse catre sine, ascunse pana la nebagare de seama.
Cand ma ridic de jos, privirea imi este inhatata fara putinta de intoarcere, de tot ce este meschin si jalnic.
Si atunci unde sa caut "frumosul"?! Cum sa ignor ceea ce simt?!
I'am auzit vocea astazi.. I'am simtit respiratia! In el am gasit acest "frumos". Dar acum, cum el nu mai este .. nu mai stiu ce este acest "frumos" . 'A fost al meu. Doar al meu! Si nu a fost un vis.
A fost cea mai dulce realitate..
Cand il aveam in fata mea, ma intrebam cum sa fac sa nu il pierd.
Si ma intrebam cum sa fac sa'l conving sa se intrebe acelasi lucru..
Ma doare ca nu pot sa'l strang in brate.
Si ma intreb daca el ar intelege tot ce scriu..
Imi doresc tare mult sa fie fericit !
Chiar daca frumosul nu exista (ci doar ideea mea de frumos) , el exista !
** P.s : Si mie imi este dor de tine ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu