^|^

- N'am facut asta niciodata, sopti Clara razand, asa ca trebuie sa ai grija de mine. Nu stiu cum o sa fie acolo jos. Te provoc, ii striga lui Vlad chicotind. Valuri de idei nastrusnice se anuntau in spatele ochilor ei dar pentru Vlad nu erau nici o noutate.
- Iti accept provocarea, doamna mea, ii raspunse acesta zambind galant si se apleca sa ii mai sarute o data buzele moi. Il amuzau caraielile ei de copil tocmai pentru ca o stia curajoasa. Ii mai zambi o data si apoi se apleca sa'i verifice pentru ultima data incuietorile.
- Ce'mi dai?!, intreba scurt si chipul i se deschide intr'un zambet larg asteptand reactia Clarei.
Dar Clara nu paru deloc surprinsa de intrebare. Inchise un ochi, isi tuguie buzele asa cum stia ca nu'i sta bine unei fete sa faca si pufni intr'un ras haotic.
- Ce sa'ti dau?! Hmm, ma gandesc si'ti spun, promiiit!, striga zambareata in timp ce Vlad isi trecea degetele peste fundul ei, pipand si asigurandu'se inca o data ca sforile se potrivesc si se incuie perfect.
Clara ridica ochii si privi la celelalte doua cupluri care'si asteptau randul. Erau cam la vreo cinci metri de ei si pareau nerabdatori sa guste din aer. Se pare ca nu erau singurii iubitori de adrenalina. I se pareau atat de fericiti. Sau poate vroia ea sa'i vada pe toti la fel de fericiti. Sau poate o fi ceva in aer, si zambi gales catre marea de albastru senin de deasupra ei. Antrenorul ii lasase singuri doua minute pentru ultimele verificari, crezand ca asa o sa prinda mai mult curaj. O fi un obicei dar ea nu avea nevoie de curaj. Nu pentru asta, cel putin. Si nu cu Vlad aproape. Ochii ii straluceau la gandul ca el e langa ea si ca fac asta impreuna. Un ultim click si Vlad spunand "aici e bine!" au intors'o din drumul spre reverie. Isi mai trecu o data ochii peste imprejurimile clocotind de verde si apoi trase adanc aer in piept.
- Nu pot sa cred ca fac asta!! isi spuse razand in continuare. Gata?! terminasi?!
- Da. Esti gata. Cureaua asta si gat'. Pac!! All set.
- Bineee.. Acum, fii atent!! Stiu ce sa'ti dau. M'am gandit indeluung, si izbucni in ras. Il tinea strans de mana si chicotea in continuare. Avea o placere sa'i simta degetele in palma si sa'i priveasca ochii. Clara era o amestecatura de sentimente si reactii. Niciodata nu stiai ce o sa spuna sau cum o sa reactioneze. Poate doar daca ii anticipai starea, lucru destul de greu de facut, de altfel. Potrivit calculelor ei, o femeie trebuie sa fie si fata si baiat, si copil si mama, si amanta si sotie. Iar comportamentul ei urma indeaproape traseul stabilit de ratiune. Vlad, multi'cunoscator de femei inca din perioada liceului, avea rabdare cu Clara pentru ca o iubea. Simtea ca e "cine trebuie" si stia ca nici o placere nu are savoare daca nu e impartasita cu omul potrivit. Trecerile Clarei de la o stare la alta erau doar o alta trasatura a personalitatii ei absolut efervescente cu care el se familiarizase de ceva vreme.
Alungand orice alt gand din minte, Clara ii mai arunca o privire si se catara pe suportul metalic din fata ei. Vlad o privi amuzat. Cateodata il uimeau curajul si initiativele ei.
- Asa. Si ce ziceai ca'mi dai?!
Clara il privi atent, adanc si zambi.
- Ia ghici?!, ii raspunse razand. Si'a asezat picioarele mai bine si i'a eliberat degetele: "iti dau druuumuuuull", se auzi prelung din ce in ce mai incet de parca si sunetul se aruncase o data cu ea. Intrega vale rasuna de chiotele ei de bucurie.
Vlad incepu si el sa rada. Stia ca are momente de nebunie. Uitandu'se in jos la ea cum atarna deasupra apei se gandi ca viata lor de cand sunt impreuna a fost ca un strigat permanent de fericire asemanator strigatelor Clarei.
- Vlaaad!!!!! Te iubeeeescl!!!!!, ii striga Clara de jos.
- Stiu Clara, sopti Vlad. Stiu.. si zambi.

[ Chasing liberty via lafoggie's thoughts.]