Mi'am plecat capul si am simtit adierea rece a vantului, pana in adancul oaselor. Era trecut de 4 dimineata, iar noi bantuiam prin oras. Dupa ce iesiseram dintr'un local foarte galacios pentru urechile mele, Pijamale ma anunta ca nu avem cheie.. si nici unde sa dormim. Ii aveam pe ei. Bucata mea de oameni. Mereu acolo. Imi dau pantofii cu toc jos din picioare.. iar asfaltul rece imi anunta urmatoarea raceala! Dar era atat de bine.. Ii priveam. Fiecare era cu gandurile lui, fiecare isi ocupa timpul cu ceva. M'am urcat pe o banca.. iar stropii de apa, imi gadilau placut talpile goale. Mi'am zambit. Si pentru ca era o ora inaintata sa'mi mai si raspund la intrebari, ele persistau. Ia spune'mi..Tu te'ai simtit vreodata strain intr'un loc, dar sa iubesti acel loc , sa'ti doresti sa'ti lasi "amprenta" acolo, sa te simti prost dar totodata bine, sa respiri linistit dar sa simti un nod in gat, sa nu'ti mai fie dor, sa nu'ti mai pese de nimic, sa'ti doresti ca timpul sa stea in loc?!
E ciudat! E ciudat si placut! Traiesc o chestie numita "viata", intr'un trup si am un suflet!
Oare nu e suficient?! pana la urma urmei.. noi suntem cei care pictam in culori potrivite aceasta viata. :]
"si e bine ca pot spune Nu sunt singur in ploaie si vant, am cei mai buni prieteni de pe pamaaaaaaaaaant!" \:d/ :)))))
RăspundețiȘtergere