Noi.

Cati dintre voi a'ti folosit fraza " de luni".. stiu eu ce?!
Ei bineeee, maine dimieata ma voi trezi, si nu voi mai fi eu!
Am zis ca pot fi cine vreau, atata timp cat imi voi juca rolul bine si credibil.
Pot ajunge la scoala cu un zambet indiferent si cu aerul castigatorului potului cel mare la 6/49, le pot face pe plac profesorilor , imi pot lauda colega din fata, si pot fi draguta cu restul clasei. Voi rade cu pofta la "glumitele" ( de obicei tampite ) ale soferului de microbuz si voi zambi idiotilor care mai au putin si imi intra in ochi. Iar la coborare, ii voi spune un "nu'i nimic" alaturi de o privire iertatoare, tipului care m'a calcat pe juma' de picior.
Toata lumea ma va lauda si ma va vorbi pe la spate.. de bine. Voi trece drept tipa plin de altruism, " one in a million", fetita scumpa a societatii!
Nimeni nu va sti insa ca ajung la scoala cu cea mai mare lene posibila si cu un dezinteres total, pregatit pentru omul de la catedra care imi este profesor, ca mi'as ucide in chinuri colega din fata pentru ineptiile pe care le debiteaza si pentru felul pupincurist pe care'l afiseaza in relatia cu profesorii, ca i'as prinde in capse gura soferului de microbuz, iar idiotului i'as "ceda" una din privirile mele pline de dispret.
Nu, nu l'am uitat pe tipul care m'a calcat pe tenesi. Zace deja sub rotile microbuzului !
Asta nu e un post despre mine! Este un post despre fiecare din noi!
Este oare acesta un motiv destul de puternic sa fim noi insine, scapand astfel de zambetele fabricate sau produse de parul prea strans in coada?!