vineri, 5 februarie 2010

Vis cu aroma de caramel.

Another dream..

[ Tarziu..
Trecut de miezul noptii. Pe obrazul ei, s'a oprit timpul pret de o clipire, iar in ochii lui s'a nascut un pic de infinit! Un el si o ea. Doi pui de inger , se jucau pe un arc perfect de luna plina! Nu se mai auzea nimic in acea liniste atat de placuta! Isi ascultau unu altuia bataile inimii si ghiceau fiecare raspunsul din soapta muta. Erau un perfect atat de egal. Doi ochii verzi ai ei ..si o pereche de ochii atat de negri.. care o faceau sa'si puna atatea mii de intrebari.
Un sunet de radio, spargea tacerea opaca. Oricum melodiile nu aveau nicio insemnatate pentru nici unul! Doar sunetul acelor melodii ii mai tinea legati de pamant. Cu el.. cuvintele si tacerile i se pareau atat de firesti. Cu el.. cuvintele chiar nu aveau rost. In aer se simtea decat mangaierea calduta.. Isi simtea inima batand si totusi, ce ciudat, respiratia i se oprea undeva in gat..
Se ridica. Trebuia sa faca ceva.. sa ii treaca acea stare! O speria..
Isi aseaza gandurile cu grija in pungi..! Culori diferite.. greutate diferita! Ridica capul.. "Doamne?! Ce ma fac?! Oare o sa poata, macar uneori, sa taca si sa nu ma judece?! Nici sa imi dea dreptate, doar sa taca.. Oare o sa poata sa ma priveasca in ochii si sa'mi acorde increderea, pe care eu uneori mi'o pierd?! Sau macar sa'mi intinda o mana, atunci cand eu, cu disperare.. i'o intind pe a mea?! Va putea sa fie acolo sa planga el cu lacrimile mele.. atunci cand eu nu o sa mai am putere?! Oare o sa se opreasca din drumul lui din fiecare zi.. doar ca sa ma intrebe ce mai fac?! Atat.. ce mai fac! Poate sa lase deoparte totul pentru a'mi culege cioburile unei imbratisari si a le lipi la loc?! Doamne, stii ca'mi plac ezitarile, pentru ca'mi educa rabdarea! Dar de data asta simt ca ma sufoc. Raspunde'mi te rog.."
Se intoarse langa el. "Ai putea sa ma privesti asa.. si sa nu zic stop!" De asteptat.. in tacerea lui se afla mai mult decat un raspuns. Incordarea o obosise ingrozitor. Se trase mai aproape. Ii simtea respiratia in par. Nu indraznea sa ridice privirea.. Ii era teama. Da, pentru prima data.. ii era teama de placut! Dar indrazni. Si se intampla.. Usor, tandru, sfios, parfumat si de neuitat! Asa se scurse primul sarut.. Ridica capul pentru a 2 a oara " Iti multumesc Tie.. inca odata mi'ai raspuns atat de prompt cum doar Tu stii sa o faci."
Apoi.. el o stranse in brate, iar ea ii daruii unul din zambetele ei.. in felul acela copilaresc.
Iar toata bucuria o regasii pe buzele ei si in reflexiile ciudate din parul ei.. ]

Doar visele te ajuta sa cresti mare! :)