Orice lucru isi are vremea lui..

O farama din intelepciunea celui mai intelept..

"Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
[..] plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui;
[..] imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisare isi are vremea ei;
[..] iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui;

Orice lucru, EL il face frumos la vremea lui."

Pijamaua mea preferata.

Si trec zilele si anii.. si o sa am si stranepoti, dar lumea nu are timp.. Ce sa faci?! Traim intr'o lume unde nu ai timp de nimic, nici macar de sprijinul cuiva.. Ironia sortii face ca exista si categoria cealalta de prieteni, care nu te lasa in pace si se preocupa de tine si parcurg mii de km doar ca sa vina sa te vada si sa manance piure cu tine, sa iti povesteasca prin ce a trecut si implicit sa te asculte si sa te sprijine, sa iti ofere un sfat. Sa te tina in brate atunci cand simti ca lumea se naruie in jurul tau, sa iti faca un ceai seara cand vii din gerul de afara si sa fie acolo sa iti spuna ce e bine si ce e rau, atunci cand nu poti sa distingi singur asta. Pentru asta sunt prietenii.. atunci cand ai nevoie de ei sa te ajute iar cand nu, sa iti fie alaturi razand si incercand sa iti faca ziua mai vesela. Pentru asta este Pijamale. Sa ma lase singura in ditamai orasu.. doar pentru ca afara ploua si ea are parul drept si nu vrea sa il strice. Dar ea.. este ea! si nici nu as vrea vreodata sa se schimbe. Sau.. sa ma lase sa mor de foame.. doar pentru ca ea nu pune masa. Sa ma tina de mana atunci cand plang.. la 5 dimineata.. si apoi sa adormim. Suntem niste fraiere amandoua. Asta este clar. Dar ea este fraiera mea preferata..


Toata lumea vine si pleaca din viata mea, pentru ca mai apoi sa revina iar, doar ca sunt unele persoane care poate si'ar dori sa ocupe tot acelasi loc dupa ce revin, dar nu isi dau seama ca a fost ocupat.. Ca lucrurile nu au cum sa mai fie la fel, pentru ca nu poti sa reiei o legatura de unde ai lasat'o, ci o iei practic de la capat, unde lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel, oricat ai vrea sa crezi asta. Cu ea, nu am fost nevoita niciodata sa o reieau de la capat. Pentru ca ea nu m'a tradat niciodata. Pentru ca este directa si "o primavara in sinea ei" . Pentru ca mai degraba rade, decat sa planga. Pentru ca este bagacioasa si curioasa. Pentru asta o iubesc cel mai mult.
Prieteniile nu sunt permanente, doar interesele sunt, insa sunt unele persoane care fac exceptie de la regula. Si orice ar fi, nu poti ignora un prieten adevarat!

[ Se stieeeeee!? :)) ]

The best movie ever.

My sassy girl!

Vis cu aroma de caramel.

Another dream..

[ Tarziu..
Trecut de miezul noptii. Pe obrazul ei, s'a oprit timpul pret de o clipire, iar in ochii lui s'a nascut un pic de infinit! Un el si o ea. Doi pui de inger , se jucau pe un arc perfect de luna plina! Nu se mai auzea nimic in acea liniste atat de placuta! Isi ascultau unu altuia bataile inimii si ghiceau fiecare raspunsul din soapta muta. Erau un perfect atat de egal. Doi ochii verzi ai ei ..si o pereche de ochii atat de negri.. care o faceau sa'si puna atatea mii de intrebari.
Un sunet de radio, spargea tacerea opaca. Oricum melodiile nu aveau nicio insemnatate pentru nici unul! Doar sunetul acelor melodii ii mai tinea legati de pamant. Cu el.. cuvintele si tacerile i se pareau atat de firesti. Cu el.. cuvintele chiar nu aveau rost. In aer se simtea decat mangaierea calduta.. Isi simtea inima batand si totusi, ce ciudat, respiratia i se oprea undeva in gat..
Se ridica. Trebuia sa faca ceva.. sa ii treaca acea stare! O speria..
Isi aseaza gandurile cu grija in pungi..! Culori diferite.. greutate diferita! Ridica capul.. "Doamne?! Ce ma fac?! Oare o sa poata, macar uneori, sa taca si sa nu ma judece?! Nici sa imi dea dreptate, doar sa taca.. Oare o sa poata sa ma priveasca in ochii si sa'mi acorde increderea, pe care eu uneori mi'o pierd?! Sau macar sa'mi intinda o mana, atunci cand eu, cu disperare.. i'o intind pe a mea?! Va putea sa fie acolo sa planga el cu lacrimile mele.. atunci cand eu nu o sa mai am putere?! Oare o sa se opreasca din drumul lui din fiecare zi.. doar ca sa ma intrebe ce mai fac?! Atat.. ce mai fac! Poate sa lase deoparte totul pentru a'mi culege cioburile unei imbratisari si a le lipi la loc?! Doamne, stii ca'mi plac ezitarile, pentru ca'mi educa rabdarea! Dar de data asta simt ca ma sufoc. Raspunde'mi te rog.."
Se intoarse langa el. "Ai putea sa ma privesti asa.. si sa nu zic stop!" De asteptat.. in tacerea lui se afla mai mult decat un raspuns. Incordarea o obosise ingrozitor. Se trase mai aproape. Ii simtea respiratia in par. Nu indraznea sa ridice privirea.. Ii era teama. Da, pentru prima data.. ii era teama de placut! Dar indrazni. Si se intampla.. Usor, tandru, sfios, parfumat si de neuitat! Asa se scurse primul sarut.. Ridica capul pentru a 2 a oara " Iti multumesc Tie.. inca odata mi'ai raspuns atat de prompt cum doar Tu stii sa o faci."
Apoi.. el o stranse in brate, iar ea ii daruii unul din zambetele ei.. in felul acela copilaresc.
Iar toata bucuria o regasii pe buzele ei si in reflexiile ciudate din parul ei.. ]

Doar visele te ajuta sa cresti mare! :)

Nightmare thoughts.

Mi se parea ca aud ecoul unor cuvinte izvorate din adancurile neintelese. Aveam senzatia unei caderi line, parca plutind. Traiam un amestec de vis si cunostinta. Imi placea plutirea amortita si calma. Sufletul imi tresarea din cand in cand, dand sa se trezeasca, dar se lasa apoi si mai obosit, invaluit de raceala caderii spre sfarsit.

Ecoul mi se parea mai aproape si mai proaspat. Uneori, retineam cuvintele. Simteam la cap o durere ascutita. Apoi in stanga pieptului. Mereu in stanga pieptului. Soaptele se apropiau si se departau de urechea mea. Un gand imi sparse incrancenarea : "Sunt vie, dar unde sunt?! "
In fata ochilor, imi aparu o pata mare, alba si amenintatoare. " Parca e.. ! Dar.. de ce nu vad nimic?! " Nu mai simteam plutirea. Mana mea atinse ceva dur si rece. Am simtit un deget miscandu'se .. " De ce nu pot deschide ochii?!"
Un coridor. M'am vazut pe un coridor, deschizand in graba usile incaperilor gandirii, aproape tipand : " Cum fac sa deschid ochii?!" .
Fiecare incapere era plina cu forme asemenea unor umeri ridicati a " nu stiu" . Dupa o usa, m'am izbit de un perete sticlos. Am scancit de durerea ce mi se insurubase in frunte. Trupul mi se zgudui spasmodic. Simteam de'a binelea patul, dar nu vedeam nimic. Am ramas nemiscata, cautand sa inteleg ce se intampla in jur. In stanga mea, aproape soptit , se depana o rugaciune..
Am ascultat cu incordare!
In sfarsit ..
Era scumpa mea mama.! Iar eu.. imi revenisem!
A fost decat.. un cosmar al gandurilor!

Pana la.. ea!

Intr'un fel, pe care nu indraznesc sa il marturisesc decat in clipele de maxima sinceritate, pe cei pe care i'am iubit cu adevarat ii port cumva in sufletul meu si acum, iar pe cei de'a caror atingere m'am dezis, m'am desprins definitiv si i'am uitat de tot, o data cu constatarea ca nu a fost decat o fundatura, un drum gresit, o paguboasa fuga de singuratate, o slabiciune de'o vara, sau de'un an..
Si stiu multe. Doar ca nu ma ajuta. Iar lucrurile par sa curga in sens invers. Iar eu raman blocata si privesc cum trec toate pe langa mine, cum se departeaza , cum ma lasa legata de un pat mult prea mare.
Si recunosc multe. Doar ca nu mai fac fata.
Apoi..apare ea ! Din nou, din nou.. si din nou!

* Ma suna in dimineata asta.. cu un optimism in glas, incat nu am avut cum sa nu zambesc!
Si continui sa o fac.. cand imi amintesc cum a inceput conversatia! :))
Ceva gen : "Un barbat la o librarie.. intreba vanzatoarea ..
- Fi'ti amabila.. M'ar interesa sa cumpar cartea " Superioritatea barbatului fata de femeie".
- Domnule.. pentru utopie si sf ..urcati la etajul 2 ..va rog! "
Iar apoi.. dupa ce s'a mai amuzat cu mine (pentru a nu stiu cata oara) , incepe sa turuie.. ca este nu stiu unde, ca nu poate acum sa vorbeasca mult.. dar ca ma suna diseara!
Si ramai mut.. cand vezi atata energie!
Si daca ma uit in oglinda.. o vad langa mine! Daca am sa caut cuvantul "prietenie" in DEX .. am sa gasesc o poza a noastra! Si daca am sa mai plang.. are sa'mi ofere umarul ei ( dupa care imi va da una peste cap ca i'am murdarit bluza de rimel ) . Hihi. Dar .. de ce sa mai plang?! Nu mai vad nici un motiv.. pentru care sa'mi sec ochii de frumos! Am iubit si iubesc orice si pe oricine, pentru simplu motiv ca merita iubire..
Si imi vad iubirea cum se transforma in "everything" si imi curge prin simturi! Si.. ea m'a invatat.. sa iubesc indiferent de orice alt sentiment! M'a invatat, ca pentru orice sentiment.. exista un cuvant! Cum si pentru orice cuvant.. exista un sentiment!
Dar nu mai exista timp pentru mine! Nu mai am timp sa o strang in brate de 95 de ori pe secunda, nici sa ii zambesc de un milion de ori intr'o luna in care nu e timp deloc. Nu mai am timp sa fiu eu, mereu acolo, fara sa stiu cum si de ce..
Si mereu ma intreb.. Ea cum de isi gaseste intotdeauna timp sa ramana acolo?! Este incredibila!


Si acum, ceva care o sa'i placa mult: Jasminuts`.. esti gratioasa foc! :))
[ Iti multumesc pentru tot! ]
t.i.

pour elle!

Asta este pentru tine, Gabriela!


[..] inima..

Nu stiu daca iubim cu ea..! Dar.. asa se spune, nu'i asa ? Aproape de fiecare data cand iubesti, sfarsitul doare. Cu cat doare mai tare, cu atat se spune ca ai iubit mai mult, sau invers..! Uita'te la mine.. nu ma cunosti.. sau poate ca da..! Tu stii cat de tare a lovit inima mea? stii! pentru ca si tu ai una la fel! Povestea trista s'a terminat, povestea noua acum incepe, acum cand iti pui mana in partea stanga a pieptului si o simti, o intelegi si nu vrei sa se mai loveasca si zambesti pentru ca stii dom'le, e clar! Daca nu s'ar mai lovi.. EU,TU,NOI nu am mai trai, nu am mai zambi, nu am mai iubi..!
Fericirea..e cea mai curajoasa responsabilitate, asa ca se cuvine celor puternici! Celor care stiu sa isi asume anumite compromisuri, celor care stiu ca in viata nu totul iese exact asa cum isi doreste, pentru ca daca s'ar intampla asta.. unde ar mai fi farmecul vietii? unde ar mai fi lupta asta continua pe care o dam cu viata? daca totul ar fi perfect.. unde ar mai fi imperfectiunea? unde as mai fi eu? o inima imperfecta duce la o viata perfecta.. pentru ca stii ca ai pentru ce si pentru cine sa lupti, stii ca e cineva acolo cu o alta inima care bate de infinit de ori mai tare atunci cand sunteti impreuna..!
Se gandeste la tine! Trebuie sa stii asta! I'ai ramas acolo..infipta bine in aorta principala..
Apoi apar eu.. care regret ca mi'am construit fericirea.. pe suferinta ta!
Iar eu.. de data asta nu mai contez! Tot ce'mi doresc e sa va vad bine..!
Se spune ca timpul le vindeca pe toate, sper doar ca timpul sa treaca mai repede ca tu sa zambesti din nou.

Si sper sa ai puterea sa ma ierti.!
Iar daca ma vei intreba vreodata: de ce iti bate inima asa de tare?! am sa'mi permit sa'ti raspund printr'o alta intrebare : tie nu ti'a batut la fel?!