Altceva..

Sa fie oare?!

Imi este tare frica..

Sub o anumita forma, imi este de mare ajutor. Cred ca el poate fii sansa unui soare mai zambitor, trebuie doar sa incerce. Stiu ca este un copil si asta imi da voie sa fiu si eu copila.

Cat mi'am dorit!!!

Oricat de absurd ar suna, stiu ca am sa'l vad odata. In ultimul timp am ramas cu dorinta, asa cum raman adultii.

Dorinta?! Cuvant mincinos. Vag si totusi intens. De ce avem dorinte?! Pentru ca vrem anumite lucuri.

Yeah, i want see u', irish boy!

Vi s'a intamplat sa va obsedeze ceva!?
Nu ma refer acum la o persoana.. ci la un obiect, o culoare sau in cazul meu.. o melodie.
Da.. Incepand de aseara.. cand mi'a trimis'o bro`, pana azi, cand am venit acasa.. o tot aud peste tot!
Chiar si de dimineata, cat eram eu de somnoroasa + radiou'ul foarte incet (in microbuz), tot am putut sa'i aud versurile!
So.. declar melodia "Si ce - Voltaj" , piesa saptamanii!:D
Pentru toti omusorii mei verzi! >:D<

Q is for life.

Mi'am plecat capul si am simtit adierea rece a vantului, pana in adancul oaselor. Era trecut de 4 dimineata, iar noi bantuiam prin oras. Dupa ce iesiseram dintr'un local foarte galacios pentru urechile mele, Pijamale ma anunta ca nu avem cheie.. si nici unde sa dormim. Ii aveam pe ei. Bucata mea de oameni. Mereu acolo. Imi dau pantofii cu toc jos din picioare.. iar asfaltul rece imi anunta urmatoarea raceala! Dar era atat de bine.. Ii priveam. Fiecare era cu gandurile lui, fiecare isi ocupa timpul cu ceva. M'am urcat pe o banca.. iar stropii de apa, imi gadilau placut talpile goale. Mi'am zambit. Si pentru ca era o ora inaintata sa'mi mai si raspund la intrebari, ele persistau. Ia spune'mi..Tu te'ai simtit vreodata strain intr'un loc, dar sa iubesti acel loc , sa'ti doresti sa'ti lasi "amprenta" acolo, sa te simti prost dar totodata bine, sa respiri linistit dar sa simti un nod in gat, sa nu'ti mai fie dor, sa nu'ti mai pese de nimic, sa'ti doresti ca timpul sa stea in loc?!

E ciudat! E ciudat si placut! Traiesc o chestie numita "viata", intr'un trup si am un suflet!

Oare nu e suficient?! pana la urma urmei.. noi suntem cei care pictam in culori potrivite aceasta viata. :]

Din mine!

Normalitate!

Nu pretind ca stiu definitii.. dar probabil ca asta e normalitatea!

Cand totul se intampla in realitate.. si cand visam impreuna, in ciuda faptului ca acum ne dorim lucruri diferite in viitor!

Cand nu mai vreau nimic din ce vroiam in alte dati, pentru ca e cel mai bine asa..

Dar sa ma prefac ca nu'mi este greu fara tine, ar insemna sa ma mint!

Imi este tare dor de tine, Crinule!

De prea mult..

De ce te mai dor toate acele lucruri?! Tu nu stii ca durerea este provizorie?!
Stiu ca dor greselile de ieri.. dar ce'mi spui de noapte?!
Stiu ca te doare cand pierzi un prieten.. si faptul ca stii ca nu te mai iubeste si te rogi de el sa nu te uite.. dar gandeste'te, ca nu trebuie sa tii langa tine persoanele care habar n'au sa te aprecieze!
Si ce'mi mai spui?! Spui ca dor lacrimile nevazute.. cele care vor sa fie sterse doar de el?!
Gandeste'te ca nu are o batista tocmai potrivita, pentru tenul tau de catifea!
Eu fluture?!
Atunci.. da'mi voie sa zbor!
Ma voi intoarce mereu.. si voi pleca de tot atatea ori!

O fraiera. :-j

Buna! Ma numesc Oana si sunt o fraiera. Fraiera pentru ca imi placeau cuvintele frumoase, momentele de singuratate si sunetele linistite. Sunt fraiera pentru ca am idealizat oamenii mai mult decat meritau, pentru ca mereu am iubit mult prea devreme si asteptam mai mereu tot iubire la schimb! Fraiera pentru ca de fiecare data aflu' ultima, lucruri prioritare care tin in special de viata mea. Fraiera pentru ca imi gaseam fericirea in lucrurile simple, pentru ca simteam si credeam ca sentimentele si emotiile vorbesc despre partea cea mai frumoasa din noi. Oare la mine mai exista aceasta parte frumoasa?! Anyway.. sunt fraiera. Fraiera pentru ca de multe ori am crezut ca rezlov mai multe prin "a spune" decat prin "a face", pentru ca de multe ori am crezut lucruri spuse in graba si fara nici un invelis sentimental. Fraiera pentru ca fug de oamenii, pentru ca tac exact atunci cand ar trebui sa ranesc inapoi. Ahh. Cat mi'ar placea sa am acum in fata anumite persoane! Si tot asa.. Fraiera pentru ca aleg de multe ori copilariile, decat viata asta prea serioasa si monotona. Dar pentru asta nu trebuie sa fiu condamnata. Toti procedam asa.

Mai sunt fraiera si pentru ca imi pasa! Sau cel putin mi'a pasat mai mult decat ar fi trebuit. Fraiera pentru ca intotdeauna am recunoscut si asumat tot ce am simtit.

Adevarul e ca eu nu stiu sa ma prefac, nu stiu sa ascund..

Nu stiu sa fiu altfel decat sunt. Eu raman ce'am fost.. o fraiera!

kid.

Da!!! Da, de o mie de ori!

Pot fi doar in preajma celor care se bucura de prezenta mea!

In ochii carora citesc bucurie, iar tacerea nu mai este interpretata decat in sens pozitiv. Pot zambi si pot fi sigura ca mi se intoarce la randul meu. As merge pe strada, as intinde o mana si ar avea cine sa ma prinda! As fi apreciata pentru buna dispozitie pe care o eman si as fi pupata ca sa tac, cand devin obositoare. As rupe o cutie, si as canta pe strada! As manca ou de ciocolata si as traversa pe rosu.

Te'as mai cauta intr'un parc si te'as gasii in atatea mii de locuri.

[..] O manuta firava si un suflet langa mine!

[ Invat zilnic sa'mi tin aproape, oamenii care ma ridica! ]

[..]

" - Oana, iti mai aduci aminte cand.. ?!

- Nu. Pentru un timp am sa uit trecutul si am sa traiesc in prezent.

- De ce?!

- Pentru ca azi respir. "

^|^

- N'am facut asta niciodata, sopti Clara razand, asa ca trebuie sa ai grija de mine. Nu stiu cum o sa fie acolo jos. Te provoc, ii striga lui Vlad chicotind. Valuri de idei nastrusnice se anuntau in spatele ochilor ei dar pentru Vlad nu erau nici o noutate.
- Iti accept provocarea, doamna mea, ii raspunse acesta zambind galant si se apleca sa ii mai sarute o data buzele moi. Il amuzau caraielile ei de copil tocmai pentru ca o stia curajoasa. Ii mai zambi o data si apoi se apleca sa'i verifice pentru ultima data incuietorile.
- Ce'mi dai?!, intreba scurt si chipul i se deschide intr'un zambet larg asteptand reactia Clarei.
Dar Clara nu paru deloc surprinsa de intrebare. Inchise un ochi, isi tuguie buzele asa cum stia ca nu'i sta bine unei fete sa faca si pufni intr'un ras haotic.
- Ce sa'ti dau?! Hmm, ma gandesc si'ti spun, promiiit!, striga zambareata in timp ce Vlad isi trecea degetele peste fundul ei, pipand si asigurandu'se inca o data ca sforile se potrivesc si se incuie perfect.
Clara ridica ochii si privi la celelalte doua cupluri care'si asteptau randul. Erau cam la vreo cinci metri de ei si pareau nerabdatori sa guste din aer. Se pare ca nu erau singurii iubitori de adrenalina. I se pareau atat de fericiti. Sau poate vroia ea sa'i vada pe toti la fel de fericiti. Sau poate o fi ceva in aer, si zambi gales catre marea de albastru senin de deasupra ei. Antrenorul ii lasase singuri doua minute pentru ultimele verificari, crezand ca asa o sa prinda mai mult curaj. O fi un obicei dar ea nu avea nevoie de curaj. Nu pentru asta, cel putin. Si nu cu Vlad aproape. Ochii ii straluceau la gandul ca el e langa ea si ca fac asta impreuna. Un ultim click si Vlad spunand "aici e bine!" au intors'o din drumul spre reverie. Isi mai trecu o data ochii peste imprejurimile clocotind de verde si apoi trase adanc aer in piept.
- Nu pot sa cred ca fac asta!! isi spuse razand in continuare. Gata?! terminasi?!
- Da. Esti gata. Cureaua asta si gat'. Pac!! All set.
- Bineee.. Acum, fii atent!! Stiu ce sa'ti dau. M'am gandit indeluung, si izbucni in ras. Il tinea strans de mana si chicotea in continuare. Avea o placere sa'i simta degetele in palma si sa'i priveasca ochii. Clara era o amestecatura de sentimente si reactii. Niciodata nu stiai ce o sa spuna sau cum o sa reactioneze. Poate doar daca ii anticipai starea, lucru destul de greu de facut, de altfel. Potrivit calculelor ei, o femeie trebuie sa fie si fata si baiat, si copil si mama, si amanta si sotie. Iar comportamentul ei urma indeaproape traseul stabilit de ratiune. Vlad, multi'cunoscator de femei inca din perioada liceului, avea rabdare cu Clara pentru ca o iubea. Simtea ca e "cine trebuie" si stia ca nici o placere nu are savoare daca nu e impartasita cu omul potrivit. Trecerile Clarei de la o stare la alta erau doar o alta trasatura a personalitatii ei absolut efervescente cu care el se familiarizase de ceva vreme.
Alungand orice alt gand din minte, Clara ii mai arunca o privire si se catara pe suportul metalic din fata ei. Vlad o privi amuzat. Cateodata il uimeau curajul si initiativele ei.
- Asa. Si ce ziceai ca'mi dai?!
Clara il privi atent, adanc si zambi.
- Ia ghici?!, ii raspunse razand. Si'a asezat picioarele mai bine si i'a eliberat degetele: "iti dau druuumuuuull", se auzi prelung din ce in ce mai incet de parca si sunetul se aruncase o data cu ea. Intrega vale rasuna de chiotele ei de bucurie.
Vlad incepu si el sa rada. Stia ca are momente de nebunie. Uitandu'se in jos la ea cum atarna deasupra apei se gandi ca viata lor de cand sunt impreuna a fost ca un strigat permanent de fericire asemanator strigatelor Clarei.
- Vlaaad!!!!! Te iubeeeescl!!!!!, ii striga Clara de jos.
- Stiu Clara, sopti Vlad. Stiu.. si zambi.

[ Chasing liberty via lafoggie's thoughts.]

<>

".. si de'ai putea sa uiti de toate cate iti stau adunate pe tample.. ai mai putea sa ridici poate fruntea din pamant.. Privirile, da, privirile in care nu mai crezi.. te'ar mai inviora nitel.. si ai invata iar sa zambesti tuturor.. Intai un pic incurcata, ca si cum colturile buzelor ti'ar fi inca inclestate.. apoi cu incredere, convinsa ca zambetul tau face minuni.. in ceilalti, in tine.
.. daca stai bine si te gandesti, nici nu mai ai motive de tristete.. Au trecut toate, esti la inceputul unei noi clipe.. Primele clipe sunt cele mai grele.. apoi e usor, de vreme ce ai invatat iar sa le zambesti..
Clipele doar trec, nu ne pot face rau.. conteaza cum le primim!
Ingaduie'ti fericirea.. "

Iti multumesc si tie! :]
[ Textul nu'mi apartine.. ]

Multumesc..

"Nu uita ca esti o fiinta deosebita, ca esti unica!
Nu cauta sa fi ca altii, incearca sa fi ceea ce poti fi tu.
Nu'i asculta pe cei care'ti contesta deciziile.
Mergi pe drumul pe care l'ai ales si nu privi inapoi cu regret.
Trebuie sa iti asumi riscuri, pentru a'ti indeplini visele.
Adu'ti aminte ca este mereu timp sa schimbi drumurile in viata.
Din fiecare greseala, vei invata lectii importante.
Fi multumita de felul in care esti! "


'Cause only I had the power to discover an angel..