Nu mai iubesc, nu mai vad, nu mai aud! Doar intreb : " El de unde a aparut?!" Si ce'i cu atata interes de sine?! Oare isi da seama ca imi intimideaza si cele mai ascunse simturi?!
Acum nu sunt nici mai mult nici mai putin decat un mecanism ruginit si sacadat, care 'si alege fiecare cuvant, cu teama.. Oricum, nu ar fi primul! Gandul asta imi este clar, exact ca fiecare dimineata in care ma trezesc.. Dar de ce sa nu fie o exceptie?! Cum si eu as putea fii una dintre cele mai dulci exceptii, una dintre acele curiozitati "mici" .. Remember?!
M'ai dat complet peste radacina! Pana si mie imi este greu sa ma recunosc.. Ce pretentii as avea de la tine sa ma cunosti asa cum sunt?! Si toata acea conversatie.. Tu nu ai invatat ca intotdeauna cuvintele neintelese ranesc mai mult decat cele definite?!
Si imi suna in cap un cuvant, ce sigur m'ar scapa din propria'mi tortura : nepasare..
De ce nu o mai simt ca alta data, pana in varful degetelor?!
Acum stiu ca nu am simtit nepasare din simplul motiv ca respiram un aer ce nu ma lasa indiferenta..
