------

Resemnarea e un proces patetic atunci cand se poate face ceva, dar cand cel mai bine e sa accepti situatia asa cum e, devine un act de demnitate dusa la extreme.Trucul sta in aplicarea ei, in felul cum o poti percepe la nevoie, cum sa nu o lasi sa devina lasitate.

Urma zilei de ieri a lasat un gust amar in viata mea, de parca tot ce a fost bun vreodata s'a transformat in otrava si s'a scurs in ziua de ieri.

Acum ma simt iar goala, pustie fara idee de directia in care ma indrept cu pasii lenti pe care ii fac in sila, descumpanita si dezamagita de problemele ce ma inconjora, de fiintele ce se invart in jurul meu.

Inca sunt pe punte, stiu asta, simt vantul care ma plesneste peste fata, dar nu pot sa vad urma de simtire, de spernata si tot astept sa se intample ceea ce trebuie, dar tarmul e departe si intarzie sa apara.

Nu ma voi resemna in cazul asta.. voi astepta pana se termina totul ca sa o pot lua de la capat.!

Traieste'ma..

Sa traiesti Onutule draga, si sa fii buna. Sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita..

Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si'al doilea.. Al doilea.. de! Norocul si celelalte ''pere malaiete'', care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n'ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine'nfloreste si leaga rod, cand ti'ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea este o opera de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce'ai insirat si iar trebuie s'o iei de la inceput.

De aceea vezi asa de putini oameni fericiti.. Atati cati merita !

A, daca nu ne'am iubi pe noi asa fara de masura, daca n'am face atata caz de persoana noastra si daca ne'am dojeni de cate ori am mintit sau ne'am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit ne'am examina mai des si mai atent, am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaie in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor! Cine'i mai deschis la minte, trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad c'ai inceput sa stii asta. Doamne, ce bine'mi pare c'ai inceput sa te observi, sa'ti faci singura mustrari si sa'ti cauti singura drumul cel adevarat!

Asa, Onutule draga, cearta'te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai.

Fa'te mica, fa'te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: "Uitati'va la mine!"

Dar mai ales, as vrea sa scriu de'a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nicio fapta a carei amintire te'ar putea face vreodata sa rosesti!

Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata..

Te imbratiseaza cu drag,

Andor..

nu stiu.

Nu stiu sa scriu frumos. Nu stiu ce inseamna acest "frumos". Nici daca as scrie in vis, tot n'as scrie frumos pentru ca visele mele sunt ca mine, chinuite, intoarse catre sine, ascunse pana la nebagare de seama.

Cand ma ridic de jos, privirea imi este inhatata fara putinta de intoarcere, de tot ce este meschin si jalnic.

Si atunci unde sa caut "frumosul"?! Cum sa ignor ceea ce simt?!

I'am auzit vocea astazi.. I'am simtit respiratia! In el am gasit acest "frumos". Dar acum, cum el nu mai este .. nu mai stiu ce este acest "frumos" . 'A fost al meu. Doar al meu! Si nu a fost un vis.

A fost cea mai dulce realitate..

Cand il aveam in fata mea, ma intrebam cum sa fac sa nu il pierd.

Si ma intrebam cum sa fac sa'l conving sa se intrebe acelasi lucru..

Ma doare ca nu pot sa'l strang in brate.

Si ma intreb daca el ar intelege tot ce scriu..

Imi doresc tare mult sa fie fericit !

Chiar daca frumosul nu exista (ci doar ideea mea de frumos) , el exista !

** P.s : Si mie imi este dor de tine ..